Senatoarea Diana Șoșoacă este arhetipul românului liber, cu valori tradiționale, un naționalism molipsitor și un extremism care te-ar lua prin surprindere, dacă nu ar fi atât de evident. Un fel de Donald Trump ”mai de la țară”, ea nu are banii mogulului de peste ocean, dar, în conformitate cu valorile ei, vrea să facă România grozavă, din nou.
România ar fi țară fascinantă, dacă nu ar fi atât de tristă. Mai divizat ca niciodată, acest popor ancorat în trecut niciodată nu prea a fost de acord cu ceva, mai ales în istoria post-decembristă. Singura dată când românii ”și-au dat mâna” a fost la referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari și desființarea celor două camere, în 2009. Aproximativ 80% dintre români au sărit atunci în sus în cabinele de vot pentru că au rezolvat o problemă arzătoare.
Nu s-a mai întâmplat nimic cu acel referendum. Ne-am dus degeaba, iar cu acel ”degeaba” s-a mai erodat un pic și încrederea în clasa politică. Așa am ajuns în 2020 la cea mai mică prezență la vot din ultimii 30 de ani. Tot anul trecut, AUR dădea o lecție de marketing politic ”experimentaților” din PSD, PNL și USR-PLUS. Dacă i-ar fi întrebat cineva pe George Simion (liderul AUR) și Diana Șoșoacă (senatoare ex-AUR, actual independentă), ce au învățat în primul an al pandemiei, ți-ar fi răspuns în doi pași. 1. Nu există pandemie. 2. Bă băieți, așa se face politică în România, la firul ierbii, în băi de mulțime, cu live-uri pe Facebook.
Din mai multe puncte de vedere, AUR a câștigat alegerile de anul trecut și a adus în prim plan o parte din ce în ce mai vocală din rândul populației. Șoșoacă face valuri în spațiul online nu doar pentru că are niște oameni foarte pricepuți la a desluși algoritmii Facebook, dar și pentru că ne reprezintă, pe noi, românii. Poate nu pe tine, dar pe oamenii de la țară, pe cei cu studii elementare și studii medii, pe cei care sunt din ce în ce mai mulți.
Nu de alta, dar cei cu studii superioare, două facultăți și trei masterate nu prea mai fac copii sau fac unul singur, incredibil de târziu. Partea fascinantă este că, în timp ce pentru tine este prioritară cariera la corporație și nu faci mai mult de un copil sau doi la 35 – 40 de ani, la țară sau în localitățile sărace, fără prea multe posibilități, natalitatea ”bubuie”. Nu știu dacă știi, dar trăim în țara în care familii întregi sunt susținute doar din alocația copiilor. Aceștia sunt văzuți ca sursă de venit, iar educația este incredibil de jos pe lista priorităților.
Dincolo de opinia mea pe subiect, mai jos vor argumenta cu statistici clare și câteva referințe istorice de ce este inevitabil să fim conduși de un personaj precum Șoșoacă. Nu trebuie să fie ea, pentru că această tranziție în aparență absurdă nu se întâmplă săptămâna viitoare, poate nici peste trei ani. Trebuie însă să ne confruntăm viitorul la un moment dat, iar ”scris în stele” este că educația nu mai este o prioritate pentru români, iar natalitatea în continuă scădere, deși reprezintă un trend general, nu prea se aplică în familiile sărace, fără posibilități, fără acces la o informare corectă și coerentă.