Review Doom Eternal – Omenirea are nevoie de tine!

Timp 03/01/2023 De mhb

Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata, iar lumea asa cum o stiai sa fi disparut? Pare un scenariu SF, care insa se transpune usor si sigur in realitatea pe care o traim cu totii. Izolati in case, departe de ochii lumii, trebuie insa sa gasim o cale de a ne descarca furia si de a face ce este corect. Unii isi gasesc hobby-uri precum desenatul, invatatul unui instrument sau crosetatul; eu? Eu omor demoni in Doom Eternal!

Ultima sansa a omenirii

Doom Eternal incepe destul de brusc si iti prezinta Pamantul invadat de o armata de demoni. Nu ai o idee prea clara despre cum s-a intamplat sau ce vor toate aratarile invadatoare, dar stii ca trebuie sa intervii. Si aici apari tu, intr-un costum smecher, cu niste bilute de otel si multa determinare; gata sa imprastii sange demonic peste tot in cale.

Ca un mic spoiler, pe care il descoperi insa in primele 30 de minute ale jocului, vei afla ca trebuie sa omori trei preoti satanici pentru a putea salva omenirea. De aici pleaca si povestea lui Doom Eternal. La inceputul acestuia, vei vedea in prima persoana, cum ii detasezi capul de corp unuia dintre cei trei preoti. Iar de aici ma opresc si va las sa descoperiti singuri, pentru ca povestea este buna.

Ce noutati introduce Doom Eternal?

Foarte multi oameni, printre care si subsemnatul, se intrebau ce o sa aduca nou Doom Eternal fata de reboot-ul din 2016. Ei bine, sa spunem doar ca aceasta noua iteratie a francizei a teleportat intreaga experienta in prezent si avem parte de multe elemente noi.

S-a pus accentul pe customizare, astfel vei putea modifica cu usurinta chiar si modul in care arata meniul. De asemenea, skin-urile de personaje debuteaza alaturi de o multime de modificari cosmetice. Un alt element nou este reprezentat de un fel de Calling Card parca scos din Call of Duty Modern Warfare. Vei debloca embleme si design-uri diferite pe care probabil le vei putea etala in modul multiplayer din Doom Eternal, dar despre asta mai tarziu.

O alta noutate este sistemul de progresie pe niveluri. Acesta are la baza modelul jocului pe sezoane, iar in Doom Eternal a inceput primul sezon de casapit demoni, zombalai si OZN (oratanii zburatoare neexorcizate). Cu fiecare level-up vei debloca elemente de customizare, iar asta suna bine, cel putin pe moment. Nu stiu de ce, dar toata chestia asta mi-a lasat un gust de micro-tranzactie in gura. Tare imi e frica de ziua in care Bethesda va incerca sa maximizeze profitul. Dar n-au mai facut asta inainte, nu? *sarcasm intesifies*

Daca in Doom 2016 omorai de placere, in Eternal o faci de amorul artei

De departe cea mai satisfacatoare parte din Doom Eternal este sistemul de combat refacut. Cum am inceput jocul am observat absenta sprint-ului si a mecanicii de crouch, lucru care m-a trimis direct in 1990 toamna, cand inca nu eram nascut, iar shooter-ul se juca din taste. Ei bine, chiar daca la inceput pare putin greoi tot sistemul asta non-modern, cu cat joci mai mult, incepi sa-i apreciezi simplitatea.

Review Doom Eternal – Omenirea are nevoie de tine!

In schimb, pentru a compensa lipsa mecanicilor enumerate mai sus, Doom Eternal include inca de pe la inceput doua abilitati foarte utile: double-jump si dash. Daca primul este evident ce face, cel din urma inlocuieste vechiul sprint cu un fel de teleportare pe distanta scurta. Asta iti va oferi avantaje atat tactice, cat si de mobilitate. Cu noul sistem de dash vei putea sa te eschivezi din fata inamicilor sau sa-i surprinzi iesind usor dintr-o imbulzeala. Mama, doar de as avea asa ceva in metrou sau autobuz.

Alta schimbare in dinamica jocului este un sistem de wannabe-parkour in care vei putea sa combini sariturile duble cu dash-ul si abilitatea de a te agata de pereti, pentru a rezolva o serie de puzzle-uri. Nu cred ca a cerut cineva asta, dar mi se pare o introducere buna care sa te mai distraga putin de la nebunia luptelor. Din pacate, mecanica se simte putin nelalocul ei, iar tranzitia de la parkour la lupte, nu e mereu lina.

Armele au fost si ele putin modificate, dar au ramas in continuare la formula clasica. Incepi cu un shotgun si pe masura ce avansezi in poveste, deblochezi si mai multe arme. Vei ajunge de la doua-trei solutii anti-demoni, la un intreg arsenal, iar asta nu este cea mai buna parte. Pe langa progresia armelor care se face asemanator cu jocul precedent, de aceasta data, costumul este cel care iese in evidenta. Nu o sa vorbesc mult despre asta pentru ca nu vreau sa va stric placerea de a descoperi singuri ce face fiecare noua abilitate. In schimb va pot numara pe degete cateva dintre noile puteri cu ajutorul carora vei curata fiecare camp de lupta: un aruncator de flacari, ceva mingi de gheata, chiar si un pumn super puternic. Suna bine, heh?

Unde mai pui si faptul ca jocul a introdus un sistem de tutorial foarte interesant, iar fiecare abilitate noua pe care o descoperi te va teleporta intr-un mediu de testare in care jocul te invata cum sa omori demoni eficient cu noul tau skill.

Chiar daca in momentul redactarii review-ului nu a fost disponibil, in ziua lansarii Bethesda va da drumul si modului de multiplayer din Doom Eternal. Este vorba de Battlemode, un mod multiplayer competitiv care te va pune fata in fata cu alti vanatori de demoni din intreaga lume.

Level design ca la mama lui

Nu am mai jucat de ceva timp un single-player care sa ma prinda, astfel Doom Eternal mi-a picat la fix. Nu este un open-world mindless in care ai o harta imensa pe jumatate goala; ba chiar invers. Jocul iti ofera sectiuni mici de nivel pe care sa le poti explora si iti testeaza ingeniozitatea in cautarea tuturor secretelor ascunse in locuri destul de intuitive.

De asemenea, pe langa misiunile din story, Doom Eternal are si cateva activitati secundare. Cred ca va amintiti cu totii luptele scurte si foarte agresive ale jocului din 2016. Ei, sunt in continuare aici, insa cu un twist. De aceasta data, misiunile secundare sunt acompaniate de Slayer Gates. Acestea sunt misiuni separate care te pun fata in fata cu o hoarda imensa de inamici, dar iti ofera o rasplata pe masura si o cale foarte amuzanta si buna de a-ti upgrada arma preferata.

Doom Eternal este o splendoare vizuala, dar mai ales auditiva si aduce un aer fresh unei francize legendare

Pe partea de grafica, Doom Eternal este fix ceea ce ma asteptam. Un joc complet nou, dezvoltat pe engine-ul idTech 7 cu texturi si elemente vizuale de ultima generatie. Totul arata bine si este finisat atent. Texturile sunt curate, umbrele nu se simt in plus sau artificiale, iar peisajele epice reusesc sa creeze o atmosfera data naibii. Eh, eh, v-ati prins? Doom, joc cu demoni, dat naibii?! Continuam…

Am avut placerea de a ma juca Doom Eternal pe PC, iar aici lucrurile stau foarte bine. Optimizarea este de top, insa incep sa vad pentru prima oara cerinte destul de mari chiar si pentru presetul Low de grafica. Asadar, pentru un gameplay fluid la 60FPS si rezolutie 1080p cu detaliile la Low, vei avea nevoie de un Intel Core i5/Ryzen 3, minim 8GB de memorie RAM si cel putin o placa GTX 1050Ti/RX 470 sau echivalentul din generatiile mai vechi/noi. Regula de baza este ca placa video sa aiba macar 3GB (in cazul lui GTX 1060), dar cred ca acolo ar fi probleme. Pentru cei mai fericiti dintre noi cu configuratii puternice, un GTX 1080 ar trebui sa fie destul pentru a rula Doom Eternal la 60FPS, rezolutie 1440p si detalii High.

Asta nu este tot insa; pentru a rula jocul la setarile Ultra Nightmare la 120FPS si rezolutie 1440p, placa mea video, un RTX 2080, nu a fost destul. Aici, Bethesda recomanda cel putin o placa RTX 2080 Ti, iar aceasta poate rula acelasi preset cu 60FPS la rezolutie 4K. Niste cerinte cu adevarat mari, insa jocul arata minunat chiar si la 1440p, Ultra si 144FPS, adica asa cum l-am rulat eu.

Partea la care puncteaza cel mai bine Doom Eternal este insa cea auditiva. Inainte de lansare am vazut un video de tip behind-the-scenes in care am fost martor la geniul lui Mick Gordon si cum a luat viata coloana sonora din acest joc. Este vorba de un efort colectiv a mai multor muzicieni consacrati ai genului heavy metal care si-au unit talentul pentru a crea ceva special. Iar asta se simte in joc din plin. Muzica este antrenanta, dar in acelasi timp atmosferica si nu se opreste aici. Efectele sonore si tehnologia din spatele acestora m-a lasat masca. Nu doar o data m-am oprit intr-un nivel pentru a vedea cum se contureaza sunetele de fundal si ce nivel de detaliu au acestea.

Primul favorit la GOTY pe anul 2020

Daca sunt sigur de ceva, este faptul ca Doom Eternal are sanse reale de a fi cel mai bun joc de actiune al anului. Asta a fost valabil si cu jocul precedent, care a primit titlul in 2016 si cred ca mostenirea familiei va merge mai departe. Cu o combinatie fericita de mecanici vechi dar inca eficiente, grafica actuala si o prezentare superba, noul Doom m-a cucerit. Are ce ii trebuie, unde ii trebuie si ofera destul de multe lucruri noi incat sa fie demn de un sequel, intr-o franciza atat de buna de FPS-uri.

Nu pot decat sa il recomand tuturor fanilor de jocuri cu pac-pac si sunt sigur ca va ramane un cult-classic in anii ce va sa vina. O gura de aer proaspat, intr-o perioada foarte sensibila prin care trece lumea si inca un motiv pentru care sa stam in casa linistiti pana se calmeaza spiritele.

Verdict!

Poveste - 7.5
Gameplay - 9
Grafica si Sunet - 9.5

8.7

Insta-classic!

Doom Eternal este un mix intre vechi si nou, aducand elemente din jocurile precedente, insa adaptate la vremurile noastre. Cu o prezentare superba si un gameplay pe masura, se prea poate sa avem in fata noastra un candidat la titlul de Game of the Year!

User Rating:4.4 ( 11 votes)Taguridoom eternal review